Când și cum a apărut bradul de Crăciun?
Bradul veșnic verde - iată simbolul folosit de ani buni ca piesă centrală a decorului de Crăciun.
Dar, cum și când a apărut el?
Iată un articol în care îți arătăm tot ce am descoperit interesant pe marginea acestui subiect.
Se pare că bradul nu este o invenție recentă, ci el a fost folosit în mod tradițional pentru a sărbători festivalurile sau momentele speciale de iarnă (păgâne și creștine).
Brad de Craciun - istoric
Lucrul acesta s-a întâmplat și acum mii de ani.
Păgânii foloseau ramuri verzi iarna pentru a-și decora locuințele în timpul solstițiului de iarnă.
De ce făceau asta? Pentru că acest fapt îi ajuta să se gândească la primăvară viitoare.
Românii foloseau brazii pentru a-și decora templele la festivalul Saturnaliei, un eveniment în cinstea zeului Saturn, zeul agriculturii.
Creștinii însă folosesc un brad de Crăciun ca semn al vieții veșnice întru Dumnezeu.
Ca să spunem drept - nimeni nu știe cu siguranță când au fost utilizați brazii pentru prima dată în cadrul sărbătorii Crăciunului.
Dar, conform arheologilor și celor care au studiat acest fenomen, se pare că ei ar fi apărut acum circa 1000 de ani în Europa de Nord.
Ce e interesant e că mulți brazi erau folosiți la început fiind atârnați cu vârful în jos.
Erau suspendați de tavan cu ajutorul unor lanțuri, așa că aveau aspectul unor candelabre.
Alți brazi de Crăciun timpurii, din multe părți din Europa de Nord, erau plante de cireș sau păducel (sau crenguțe de plante), care erau așezate în ghivece și aduse în interior.
Dacă nu își puteau permite să aducă în casă o plantă sau un brad natural, unii oameni construiau piramide din lemn și le decorau astfel încât să imite un copac.
Apoi așezau pe acesta fructe, lumânări și hârtie.
Origini pom de Craciun
În anumite zone, brazii erau purtați din casă în casă, pentru că nu toți oamenii aveau posibilitatea de a împodobi un brad de sărbătoare.
Există păreri conform cărora arborii piramidali din lemn simbolizau copacii din Paradis.
Aceștia erau folosiți în templele germane medievale sau în scene de teatru care erau interpretate în fața bisericilor în Ajunul Crăciunului.
În calendarele bisericii timpurii ale sfinților, se pare că 24 decembrie era considerată ziua Sfinților Adam și Eva, iar bradul reprezenta arborele interzis din Grădina Edenului.
Piesele de teatru de la acea vreme relatau întâmplări biblice în special oamenilor care nu știau să citească.
Prima atestare documentară a unui brad de Crăciun și Anul Nou apare între orașele Tallinn din Estonia și Riga din Letonia (în 1441, respectiv 1510).
Ambii brazi au fost creați de "Frăția Blackheads", care era o asociație de negustori locali, proprietari de nave și străini necăsătoriți în Livonia (Estonia și Letonia de azi).
În piața orașului Riga, capitala Letoniei, există chiar o placă gravată cu Primul brad de Anul Nou în Riga în 1510.
Există de asemenea, o fotografie din Germania anului 1520 când un bărbat călare pe un cal plimba pe străzile orașului un brad.
Bărbatul este îmbrăcat în episcop - de unde unii au tras concluzia că îl reprezenta probabil pe Sfântul Nicolae.
În 1584, istoricul Balthasar Russow relata în scrierile sale despre o tradiție la Riga, unde brazii erau împodobiți în piață, iar tinerii dansau și cântau în jurul său.
De asemenea, există și o atestare a unui brad mic din Bremen, Germania, în 1570, un brad care era împodobit cu mere, nuci, curmale, covrigi și flori de hârtie.
Acesta era expus într-o casă de bresle, unde se întâlneau oamenii de afaceri din oraș.
Primul brad de Craciun in casa
Prima persoană care a adus în casă un pom de Crăciun, așa cum îl știm azi, ar putea fi predicatorul german Martin Luther, în secolul al XVI-lea.
Conform unei legende, într-o seară el se plimba prin pădure.
A ridicat privirea și a văzut cum stelele străluceau atât de frumos asupra crengilor brazilor.
Totul i s-a părut atât de frumos, încât și-a dorit să împărtășească această experiență cu familia sa.
Așa că a tăiat bradul și l-a adus acasă la el.
Conform unei alte legende, Sf Bonifaciu de Crediton (un sat din UK) a părăsit Anglia și a călători în Germania pentru a predica triburilor germane păgâne și pentru a le converti la creștinism.
Se spune că el a dat peste un grup de păgâni care voiau să sacrifice un băiat care se închina unui stejar.
Pentru a opri jertfa, Sfântul Bonifaciu a tăiat stejarul și spre uimirea sa un brad tânăr a răsărit acolo ca semn al credinței creștine.
Apoi, adepții săi au împodobit bradul cu lumânări, pentru ca Sfântul Bonifaciu să poată predică păgânilor noaptea.
Mai există încă o legendă despre când a apărut bradul de Crăciun
Într-o noapte rece de Ajun, un pădurar și familia sa stăteau în cabană, în jurul focului pentru a se încălzi.
Deodată, cineva a bătut la ușă.
Când pădurarul a deschis, la ușă era un băiat sărac singur și pierdut. Pădurarul l-a primit în casa lui, l-a hrănit, l-a spălat și l-a culcat alături de copiii lui.
A doua zi, în dimineața de Crăciun, familia s-a trezit în sunetul unui cor de îngeri, iar băiețelul sărac se transformare în Iisus Hristos.
El a intrat în grădina din fața cabanei, a rupt o ramură de brad și a dat-o familiei în dar pentru a-i mulțumi.
De atunci, oamenii și-au amintit de acea noapte, aducând în fiecare an un pom de Crăciun în casele lor.
O imagine celebra a Pomului de Crăciun regal în 1848
În Germania, primii brazi de Crăciun au fost împodobiți cu lucruri comestibile, precum turtă dulce și mere acoperite cu aur.
Apoi, producătorii de sticlă au început să realizeze diverse ornamente speciale.
În anul 1605, un german anonim scrie: "De Crăciun, oamenii împodobesc brazi în saloanele din Strasbourg și atârnă de ei hârtie multicoloră, mere, napolitane, foițe de aur, dulciuri etc".
În Marea Britanie, primul brad de Crăciun se pare că a fost împodobit în timpul reginei Charlotte, soția de origine germană a regelui George al III-lea.
În 1800, ea a împodobit un brad de Crăciun pentru o petrecere la care participau familii bogate și nobile.
În scurt timp, bradul de Crăciun a devenit o tradiție printre familiile bogate.
Brazii de Crăciun au devenit foarte populari în toată țara de la începutul anilor 1840, când au apărut rapoarte despre pomul regal în ziarele vremii.
În 1848, în Illustrated London News a fost publicată o fotografie a Pomului de Crăciun al Reginei la castelul Windsor.
În imagine apăreau regina Victoria, soțul ei de origine germană, prințul Albert și copiii lor, toți în jurul unui brad de Crăciun, așezat pe o masă.
Din acel moment, bradul de Crăciun a devenit și mai popular în toată lumea.
Brazi artificiali de Crăciun - cel mai nou trend
În decembrie 1964, revista TIME anunța o nouă tendință de Crăciun: brazi artificiali.
Versiunile din polivinil arătau mai realiste ca oricând.
Potrivit unui articol intitulat "And a profit în a polyvinyl tree", se arăta că afacerea cu brazi artificiali reprezenta circa 35% din piața totală a brazilor de Crăciun ( din 155 milioane de dolari în SUA).
50 de ani mai târziu și până în zilele noastre, brazii artificiali încă domină industria brazilor de Crăciun.
În SUA, din cele circa 95 de milioane de case americane cu pomi de Crăciun în 2018, 82% aveau brad artificial de Crăciun și doar 18% brazi naturali (conform unui sondaj Nielsen).
Există multe motive în spatele acestui fapt.
Schimbările climatice au făcut ca brazii să fie tot mai dificil de plantat și întreținut.
Fermierii au plantat mai puțini brazi în timpul Marii Recesiuni și în general, brazii au nevoie de 7 până la 10 ani pentru a crește.
De asemenea, există din ce în ce mai puțini fermieri care aleg să planteze și să aibă grijă de brazi naturali.
Cei mai noi brazi artificiali de lux sunt văzuți ca având un impact mai mic asupra mediului în comparație cu cei naturali.
Va invitam in magazin pentru oferte speciale la brazi artificiali de lux PE, brazi artificiali de lux 3D, brazi de lux 240cm, 210cm, 220cm, brazi artificiali 180cm. Livram in toata tara.
Istoria bradului de Crăciun
Pentru mulți dintre noi este de neconceput să sărbătorim Crăciunul fără un brad frumos împodobit în sufragerie sau în dormitor, cu minunate cadouri așezate sub el.
Pur și simplu, nu putem gândi sărbătorile de iarnă fără un brad de Crăciun, mai ales când există atât de mulți brazi de Crăciun artificiali atât de frumoși (brazi de lux, cu ace 3D și 2D, cu aspect puternic realist).
Un brad artificial este piesă de rezistență pentru sărbătorile de iarnă.
Așa cum se întâmplă cu cele mai multe tradiții de Crăciun, inclusiv cu sărbătoarea Crăciunului în sine, unii specialiști care au studiat fenomenul, consideră că tradiția bradului își are originea în cultele păgâne.
De fapt, dacă nu ar fi fost Regina Victoria a Angliei, cel mai puternic monarh din vremea aceea, brazii de Crăciun împodobiți în case ar fi rămas un obicei obscur, care s-ar fi practicat doar în anumite state germanice și slave.
Iată o mică istorie a bradului de Crăciun.
Originile bradului de Crăciun
Egiptenii antici obișnuiau să decoreze templele închinate zeului Ra, Zeul Soarealui, cu frunze verzi de palmier, în timpul solstițiului de iarnă.
Cu mult înainte de apariția creștinismului, oamenii din emisfera nordică au folosit plante veșnic verzi pentru a-și decora casele, în special ușile, pentru a sărbători solstițiul de iarnă.
Pe 21 sau pe 22 decembrie, ziua este cea mai scurtă și noaptea este cea mai lungă.
În mod tradițional, acestă perioadă a anului era văzută ca fiind revenirea în putere a zeului soarelui care fusese slăbit în timpul iernii.
Prin urmare, plantele veșnic verzi obișnuiau să fie un simbol și o reamintire că zeul soarelui va străluci din nou și că vara urma să vie.
Solstițiul era sărbătorit de egiptenii care își umpleau casele de plante verzi în cinstea zeului Ra, care avea cap de șoim și care purta soarele pe post de coroană.
În Europa de Nord, celții obișnuiau să-și decoreze templele cu ramuri veșnic verzi - acestea reprezentau viața eternă.
Mai spre nord, vikingii au crezut că plantele veșnic verzi sunt plantele lui Balder, considerat zeul luminii și al păcii.
Vechii români marcau și ei solstițiul de iarnă cu o sărbătoare numită Saturnalia, închinata zeului agriculturii, Saturn.
Ca și celții, romanii își împodobeau casele și templele cu ramuri veșnic verzi.
Trebuie să menționăm că la acea vreme, Saturnalia era cea mai importantă sărbătoare din viață romanilor.
Era o sărbătoare neoficială care dura o săptămână și care se organiza între 17 și 25 decembrie.
În acea perioadă nimeni nu putea fi urmărit penal pentru rănire sau ucidere, pentru viol sau furt - ceva ce era împotriva legii.
Cu toate că așa au apărut o mulțime de nelegiuiri în această perioada când faptele ne-legale erau trecute cu vederea, Saturnalia era și o sărbătoare a bunătății.
În timpul Saturnaliei, mulți romani se veseleau și își ofereau cadouri unii altora.
Cu toate că o mulțime de culturi antice foloseau brazii veșnic verzi în timpul sărbătorii Crăciunului, există dovezi istorice care sugerează că tradiția pomului de Crăciun a fost începută în secolul al XVI-lea de germani.
Aceștia decorau brazi în interiorul caselor.
În unele culte creștine, Adam și Eva erau considerați sfinți, iar oamenii îi sărbătoreau în ajunul Crăciunului.
În timpul Reginei Victoria, bradul de Crăciun a fost acceptat împodobit și înconjurat de cadouri, în timpul Crăciunului.
Așa a devenit un obicei la nivel mondial.
În 1846, Regina Victoria și soțul său de origine germană, au fost reprezentați într-o publicație, în jurul unui pom de Crăciun, la castelul Windsor.
Imigranții germani aduseseră cu ei tradiția brazilor de Crăciun în Marea Britanie la începutul anilor 1800, dar practica nu a prins atât de mult la început în rândul localnicilor.
După ce Regina Victoria, cel mai influent monarh din vremea aceea, a apărut alături de un brad de Crăciun împodobit și înconjurat de cadouri, laicii i-au urmat imediat exemplul.
În SUA, în secolul al XIX-lea, brazii de Crăciun nu erau foarte populari, dar coloniștii olandezi și germani au adus această tradiție cu ei.
Deși americanii erau mai puțin sensibili la influența reginei Angliei, liderii civici americani, artiștii și autorii au reușit să introducă treptat tradiția împodobirii unor brazi de Crăciun.
Imaginea centrată pe familie promovată de Regina Angliei a fost amplificată în continuare și în poezia lui Clement Moore în 1822, "Twas the Night Before Christmas".
Același poem a evocat imaginea modernă a lui Moș Crăciun.
A mai durat ceva până când brazii de Crăciun au devenit parte integrantă a vieții noastre în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului.
În SUA, Președintele Franklin Pierce a comandat primul brad de Crăciun la Casa Albă la mijlocul anilor 1850, iar președintele Calvin Coolidge a început ceremonia națională de iluminare a bradului de Crăciun pe peluza Casei Albe în anul 1923.
