Legenda bradului de Crăciun

Cu toții am văzut un brad de Crăciun artificial sau natural și îl admirăm în fiecare iarnă, cu prilejul sărbătorilor de iarnă.

Pomul de Crăciun este un simbol puternic al Nașterii Domnului, este încărcat de simbolistică și multe lucruri importante se întâmplă în jurul său cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

În jurul bradului se cântă colindă, se adună cei ai casei la povești, bradul se împodobește minunat de toată familia, cu prăjituri și ciocolată caldă aproape.

Copiii sunt fascinați de strălucirea bradului și adevărul este că splendoarea sa ne cucerește pe toți și ne face să fim copii.

Moș Crăciun așează sub brad cadourile de Crăciun și multe seri se consumă relaxant în jurul luminilor bradului frumos împodobit.

Ce este legenda bradului de Crăciun

Este una dintre cele mai cunoscute povești asociate sărbătorilor de iarnă. De-a lungul timpului au apărut mai multe variante în diferite țări europene, însă toate au un element comun: bradul este prezentat ca un simbol al bunătății, al speranței și al generozității.

Una dintre cele mai populare legende este povestea Micului Străin, în care doi copii săraci își împart puțina hrană și adăpostul cu un copil necunoscut. Acesta se dovedește a fi Pruncul Iisus, care le răsplătește bunătatea transformând o simplă crenguță de brad într-un copac binecuvântat.

Astfel de povești de Crăciun au contribuit la transformarea bradului într-un simbol nelipsit al Crăciunului. Chiar dacă nu există o singură legendă oficială a bradului de Crăciun, toate versiunile transmit aceleași valori care definesc sărbătoarea: bunătatea față de ceilalți, ajutorul oferit celor aflați în nevoie și bucuria de a dărui.

Chiar dacă legenda explică într-un mod simbolic apariția bradului în tradițiile de iarnă, istoria reală a acestui obicei este mult mai veche. Dacă vrei să afli când au început oamenii să împodobească brazi și cum s-a răspândit această tradiție în Europa, poți citi articolul despre istoria bradului de Crăciun.

Micul străin - Legendă brad Crăciun

Într-o căsuța mică de la marginea pădurii trăia un muncitor sărac, care își câștiga traiul din tăierea lemnelor.

Avea o soție și doi copii care îl ajutau la muncă.

Băiatul se numea Valentin, iar fata, Maria. Cei doi erau copii buni și ascultători.

Erau o adevărată binecuvântare pentru părinții lor.

Într-o seară de iarnă, această familie mică și fericită stătea liniștită în jurul vetrei focului, în timp ce zăpada și vântul se dezlănțuiau afară. Mâncau la cină pâine uscată.

Deodată, la fereastră s-a auzit un geamăt blând și o voce de copil: "Vă rog! Lăsați-mă să intru! Vă rog! Sunt un copil sărac. Mi-e foame și nu am unde să mă duc.

Dacă nu mă primiți înăuntru, o să îngheț de frig și o să mor."

Valentin și Maria au sărit de la masă și au alergat să deschidă ușa.

I-au spus copilului: "Intră, sărmane copil!

Nu avem multe să-ți oferim, dar orice avem, vom împărți cu tine."

Copilul necunoscut a intrat și și-a încălzit mâinile și picioarele înghețate la foc.

Copiii i-au dat tot ce aveau de mâncare și i-au spus "Probabil ești foarte obosit, dragul de tine!

Culcă-te în patul nostru și vom dormi noi pe bancă la noapte."

Copilul sărman le-a zis gazdelor: "Mulțumesc lui Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care o arătați față de mine."

Prin urmare, l-au lăsat pe micul lor musafir să doarmă în patul lor, l-au învelit și și-au spus unul către celălalt: "Oh, cât de recunoscători ar trebui să fim!

Avem camere calde și un pat confortabil, în timp ce acest biet copil are doar cerul deasupra capului și pământul rece pe care să doarmă."

Când mama și tatăl lor s-au culcat, Maria și Valentin s-au întins mulțumiți pe banca din jurul focului. Au adormit câteva ore și apoi Maria s-a trezit.

"Valentin, dragă frate, trezește-te și ascultă muzica dulce de sub fereastră."

Apoi, Valentin s-a frecat la ochi și a ascultat. Era într-adevăr o muzică dulce de harpă, un colind minunat. Cei doi copii au ascultat în liniște și apoi s-au apropiat de fereastră.

La est, au zărit o dungă roz și, în lumina ei, un grup de copii care stăteau în fața casei, îmbrăcați în haine de argint. Aveau în mâini harpe aurii.

După câteva clipe, copilul străin era în fața lor îmbrăcat în haine de aur, cu o strălucire în privire.

"Eu sunt Pruncul Iisus”, a spus el, "care rătăcește prin lume și aduce pace și fericire.

M-ați primit și ați avut grijă de mine, iar acum aveți binecuvântarea mea pentru tot ce ați făcut."

Un brad a crescut lângă casă. Din brad, Copilul Sfânt a rupt o crenguță pe care a plantat-o în pământ și a spus: "Această crenguță va deveni un copac și va aduce roade an de an pentru voi."

Apoi a dispărut împreună cu corul de îngeri.

Dar bradul a crescut și a devenit un superb pom de Crăciun, iar în ramurile sale atârnau mere aurii și nuci de argint la fiecare Crăciun.

Aceasta este una dintre cele mai frumoase legende ale Bradului de Crăciun.

Cum pomul de Crăciun este iubit de atât de multe popoare, aproape în fiecare cultură importantă există o legendă sau o povestioară despre bradul de Crăciun.

Acești brazi de Crăciun artificiali sau naturali simbolizează eternitatea, viața veșnică a sufletului care ne-a fost dăruită de Pruncul Hristos. Steluța din vârful bradului poate fi steaua de la răsărit.

Îngerașii agățați în pom pot fi îngerii care au vestit nașterea Domnului păstorilor. Frumusețea și bogăția bradului de Crăciun simbolizează speranță, belșug și bucurie.

Care este semnificația legendei bradului de Crăciun

Dincolo de povestea în sine, legenda bradului de Crăciun transmite un mesaj care a rămas actual de sute de ani. Personajele nu sunt răsplătite pentru bogăție, putere sau succes, ci pentru gesturile simple făcute din suflet.

Bradul apare în aceste legende ca o recompensă a bunătății și a generozității. Faptul că rămâne verde pe tot parcursul anului l-a transformat într-un simbol al vieții, al continuității și al speranței. În multe interpretări, bradul reprezintă ideea că faptele bune lasă urme și continuă să aducă bucurie mult timp după ce au fost făcute.

Legenda explică de ce bradul este asociat cu bunătatea și speranța, însă simbolistica sa este mult mai amplă. De-a lungul timpului, fiecare element al bradului, de la luminițe până la steaua din vârf, a primit propriul înțeles în tradițiile creștine și populare. Descoperă mai multe despre simbolistica bradului de Crăciun.

De ce bradul este simbolul Crăciunului

Spre deosebire de majoritatea copacilor care își pierd frunzele în sezonul rece, bradul rămâne verde chiar și iarna. Din acest motiv, multe popoare l-au asociat încă din vechime cu viața, puterea și continuitatea.

În tradiția creștină, bradul a fost adoptat treptat ca simbol al speranței și al vieții veșnice. Odată cu răspândirea obiceiului de a-l împodobi în luna decembrie, acesta a devenit elementul central al sărbătorilor de Crăciun în numeroase țări.

Astăzi, este greu să ne imaginăm Crăciunul fără un brad împodobit. Fie că este decorat cu globuri, luminițe, panglici sau figurine, bradul rămâne locul în jurul căruia familia se adună, se cântă colinde și se așază cadourile care aduc bucurie copiilor și adulților deopotrivă.