Top 4 povesti despre Craciun

Te-ai intrebat vreodata cum au contribuit povestile la omul care esti astazi?

Deseori tindem sa consideram ca sistemul de invatamant este mult prea depasit, ca prezinta copiilor mult prea multe povesti si mai putine aspecte concrete care sa ii ajute in viata de oameni mari. 

Cert e ca toti copiii isi vad reflexia proprie in povestile in care ei se pot ancora drept personaje principale, acele povesti care-i tin cu sufletul la gura si ii invata ca intotdeauna binele triumfa si este rasplatit pentru victoriile sale si pentru truda depusa. 

Adulti fiind, daca privim catre povesti, vedem cat de mult au contribuit ele la persoana in care ne-am transformat, la “bataliile” pe care am fost nevoiti sa le parcurgem ca sa ajungem acolo unde am visat dintotdeauna si resimtim toata satisfactia pe care o aveau si eroii nostri din copilarie, din povesti. 

De aceea e necesar sa pastram traditiile si sa le oferim copiilor ce este al lor si sa nu-i privam de toate povestile frumoase de care si noi am avut parte. 

Si iata, daca tot ne aflam in perioada sarbatorilor, o perioada in care avem mai mult timp cu cei dragi din jurul nostru, momentul pare a fi mai mult decat oportun sa-ti iei copilul in brate, sa va asezati impreuna langa bradul de Craciun sau in pat, inainte de somn si sa-i spui zeci de povesti de sezon cu care sa-i inseninezi copilaria. Ti-am pregatit si eu cateva, pe care sa le citesti alaturi de copilasul tau cu entuziasm. 

Top 4 povesti despre Craciun

1. Povestea bradului de Craciun, de Lucy Wheelock

A fost odata ca niciodata, un grup de doi mici copilasi, ca doi ingerasi, ce s-au pitit impreuna in jurul focului ca sa se incalzeasca. 

“Knock, knock!”, se-aude deodata. Copiii aud bataia din usa si sa indreapta intr-acolo, sa vada cine poate fi in pragul usii la o ora atat de tarzie. Deschid usa curiosi si ce sa vezi - un alt copil, micut si timorat, cu hainele subtiri si asumbrit de intunericul si frigul iernii, statea pitit pe prispa casei. 

“- Va rog, ma primiti si pe mine sa ma incalzesc alaturi de voi?”

“- Bineinteles!”, spun copiii. 

Astfel, cei doi copii l-au invitat inauntru pe cel de-al treilea. S-au incalzit impreuna langa focul patrunzator si cei doi i-au dat copilului locul lor in pat, pentru ca el sa poata dormi in sfarsit in largul lui, la caldura. Cei doi copii au ramas sa doarma in preajma focului si a patului, pe o mica bancuta inconfortabila. 

Dimineata a batut la usa cat au clipit din degete. Iar dimineata acelei zile a fost cu totul si cu totul speciala. Patrundeau in casa sunete melodioase, cantece frumoase, pe care copiii nu le-au mai auzit niciodata si care-i umpleau de duiosie.

Au mers de indata sa deschida usa si cand de colo, de unde crezi ca venea muzica? Casa era imprejmuita de copii care cantau la harpe aurite, in cor.

Micul strain care dormise peste noapte in casuta celor doi se trezise si el.

Era imbracat intr-o mantie stralucitoare, ca si cum o minune s-ar fi coborat peste este. Corpul ii era mai cald ca niciodata si inima mai plina de gingasie. 

Cei doi copiii au inmarmurit, iar micul strain le-a spus sa nu le fie teama caci el este copilul Iisus si nu cauta decat sa aduca linistea si pacea la toti copii din Univers.

Drept rasplata, Iisus a luat o crenguta din bradul asezat in dreapta usii casei lor, pe care a infipt-o in pamant si a faurit-o ca sa le dea rod bogat pana la adanci batraneti. Apoi a disparut in neant.

La putin timp dupa aceasta intamplare copacul a crescut si inca mai crestea pe zi ce trecea. Copacul le-a dat rod celor doi copii in fiecare an, fructe aurite care I-au ajutat pe cei doi copii sa-si aduca bunastarea in viata de copil, dar si cea de oameni mari.

2. Povestea celor 3 magi

Intr-o zi cu soare, cei trei magi au plecat in cautarea Printului cel sfant. Noaptea mergeau pe drum calauziti de lumina unei stele neobisnuite, iar ziua se odihneau. Carau cu dansii peste dealuri si vai trei cufere cu aur, bogatia ce aveau s-o daruiasca Printului la intrevederea cu acesta. 

Poposind adesea din loc in loc, s-au intalnit cu oamenii ce i-au mai calauzit pe alocuri. Au ajuns si in regatul lui Irod, un rege lacom caruia nu-i suradea ideea unui nou rege de care ii era teama. Acesta le-a ordonat celor trei magi sa-l caute si sa-i dea de veste 

Licarirea stelei calauzatoare s-a oprit deasupra orasului Betleem, locul in care de alte au ajuns si cei trei magi. Odata ce steaua si-a pierdut din farmecul luminii fermecate, cei trei stiau ca Iisus a venit pe lume. 

Intrand pe portile Betleemului si colindand aleea, la un moment dat au zarit o casuta sumbra si retrasa, dar grajdiul casei era acaparat de o lumina extrem de puternica.

Era lumina divinitatii pe care nasterea lui Iisus a adus-o pe lume, fiul lui Dumnezeu cel iubit peste mari si tari, inconjurat in primele lui clipe de viata de mama lui Maria, tatal, de animale si de marea de paie din ieslea in care s-a nascut. 

Cei trei magi au lasat darurile la picioarele Mariei, dar aurul nu era aurul pe care-l cunoastem cu totii, un metal scump si pretios folosit astazi la bijuterii.

Aurului din cufere era reprezentat de tamaia care avea sa creeze puternica legatura dintre Dumnezeu si fii lui, si mirul care se folosea pe atunci la inmormantari.

Magii sarbatoreau nasterea lui Iisus in acest mod, iar prin misiunea divina aveau sa prezica si moartea urmata de invierea si domnirea pe veci a acestuia pe intregul Pamant.

Dupa ce au daruit cuferele Mariei, magii s-au reintors de unde au plecat, urmand un alt drum pentru a se feri de raul Irod. 

3. Povestea ingerasului din bradul de Craciun

Inca din cele mai vechi vremuri, de prin vremea cand si noi eram in grija berzelor si mai apoi in pantecul mamei sau chiar cu mult inainte, Mos Craciun avea traditia de a lua casele in lung si in lat la cutreierat pentru a le duce cadouri copiilor cuminti din intreaga lume.

La un moment dat, intamplarea face ca anul nu era deloc obisnuit, cum nu e nici acest an acum, de altfel. Elfii se imbolnavira mai tare ca niciodata. Vai, ce nenorocire!

Mosul era foc de suparare caci fara ajutoarele lui era pierdut. Cadourile nu ar fi fost gata la timp cu elfii slabiti, fara puterea aceea magica care-i ajutau sa deschida toate scrisorile de Craciun si sa impacheteze cadourile mult dorite de catre copii.

Colac peste pupaza, mama doamnei Craciun si-a anuntat si ea vizita. Pe langa faptul ca Mosul era trist ca timpul era limitat si elfii erau bolnavi, acum trebuia sa se mai ocupe sa fie si ospitalier pentru a lui soacra.

Nici renii nu erau intr-o forma foarte grozava. Cu tot entuziasmul din lume si spiritul optimist, acesta a incercat sa-si pregateasca sania, sa inhame renii, sa incarce cadourile si sa le duca la copii. Dar funiile s-au rupt, renii erau raciti, iar cadourile s-au imprastiat toate pe jos.

Mosului ii venea sa planga de suparare cand, deodata, a auzit soneria portii. Inima ii era cat un purice, de teama ca va primi o alta veste proasta. Dar ce sa vezi? 

In brag un inger de lumina i-a adus cadou un brad, cel mai frumos brad de Craciun, care avea sa-i aduca mosului mai multa bunastare si incredere in fortele proprii. 

Mosul a luat bradul, l-a dus in atelier si l-a impodobit, iar in varf i-au pus un ingeras drept multumire ingerului care a salvat Craciunul tuturor copiilor.

Deodata, renii si-au revenit, elfii lucrau la capacitate maxima, iar doamna Craciun l-a incurajat pe Mos sa porneasca de indata sa duca cadourile la copii, luandu-si atributia de a se ocupa de intampinarea mamei sale. 

Si din nou, Mosul a pornit la drum si a impartit cadouri pe cinste tuturor copiilor, lucrul pentru care el era atat de apreciat si iubit. 

Povestea a facut ocolul lumii si in zilele noastre, astfel ca majoritatea familiilor obisnuiesc astazi sa adauge un ingeras in varful acelor brazi de Craciun pe care-i impodobesc, despre care se spune ca le aduce bunastare, fericire si un prieten care vegheaza asupra tuturor. 

4. Povestea bradului de Craciun

Padurea e fantastica pe tot parcursul anului, dar la venirea sezonului rece, padurea se intristeaza ca-si pierde tot mai des din prieteni, din frunzele care le protejeaza trupul. 

La un moment dat, o pasare n-a mai putut sa zboare din cauza unui incident care i-a rupt aripa. Asa ca a ramas in inima padurii peste care s-a asternut o iarna crunta si rece.

De frig a incercat sa roage un stejar s-o adaposteasca sub frunzele sale, insa acesta a gonit-o de teama ca-l va lasa fara roade. 

Trista, pasarea a incercat sa se adaposteasca si sub crengile unui ulm. Insa nici acesta nu a fost prietenos cu pasarea pe care a refuzat-o de asemenea, de teama ca-i va rupe frunzele. 

Frigul se intetea asa ca pasarea s-a agatat de o farama de speranta si de incercarea de a se adaposti intr-un tufis. Dar nici tufisul n-a vrut s-o primeasca, de teama ca avea sa-i murdareasca frunzele. 

Ajunsa la capatul puterilor, pasarea s-a pitit in zapada, stiind ca va urma sfarsitul dureros al zilelor sale. Dar in zare, un bradut prietenos ii facuse semn sa se retraga sub crengile acestuia.

Cu greu, pasarea zgribulita s-a tarait pana la brad, unde s-a asezat bucuroasa sub crengile sale. 

In sfanta seara a primei zile de Craciun vremea se schimbase brusc si nu in bine. Frigul era mai nemilos ca niciodata.

Toti brazii au fost dezgoliti de hainele lor, de frunzele care le tineau de cald, care-I pastrau in forma, bogati si frumosi, cu exceptia bradului care s-a luptat din rasputeri sa-si protejeze noua micuta prietena.

Voia s-o ajute sa treaca peste vremea cea grea si sa-i tina de cald pentru a se reface si a porni la drum atunci cand vremea avea sa fie mai buna. 

In cele din urma, vuietul s-a oprit, iar bradul a reusit sa-si duca la bun sfarsit misiunea de a-si proteja prietena.

Doamne-Doamne a vazut curajul si bunatatea de care a dat dovada bradul si in semn de rasplata l-a fermecat cu crengi puternice si cu frunze pretutindeni verzi. 

Povestea a ajuns si la oameni, care astazi il considera semnul bogatiei, emblema Craciunului, infaptuitorul bunatatii si al bucuriei.

Iar in zilele noastre, dupa cum bine stim cu totii, bradul de Craciun nu lipseste din casele noastre, dar nici voia buna pe care o presaram in jurul sau cu zeci de colinde care readuc la viata an de an spiritul sarbatorilor de iarna.