Top 4 povesti despre Craciun

Te-ai intrebat vreodata cum au contribuit povestile la omul care esti astazi?

Deseori tindem să considerăm că sistemul de învățământ este mult prea depășit, că prezintă copiilor mult prea multe povești și mai puține aspecte concrete care să-i ajute în viața de oameni mari.

Cert e că toți copiii își văd reflexia proprie în poveștile în care ei se pot ancora drept personaje principale, acele povești care îi țin cu sufletul la gură și îi învață că întotdeauna binele triumfă și este răsplătit pentru victoriile sale și pentru truda depusă.

Adulti fiind, dacă privim către povești, vedem cât de mult au contribuit ele la persoana în care ne-am transformat, la „bătăliile” pe care am fost nevoiți să le parcurgem ca să ajungem acolo unde am visat dintotdeauna și reșimțăm toată satisfacția pe care o aveau și eroii noștri din copilărie, din povești. 

De aceea e necesar să păstrăm tradițiile și să le oferim copiilor ce este al lor și să nu-i privăm de toate poveștile frumoase de care și noi am avut parte. 

Și iată, dacă tot ne aflăm în perioada sărbătorilor, o perioadă în care avem mai mult timp cu cei dragi din jurul nostru, momentul pare a fi mai mult decât oportun să-ți iei copilul în brațe, să vă așezați împreună lângă bradul de Crăciun sau în pat, înainte de somn și să-i spui zeci de povești de sezon cu care să-i înseinezi copilăria. Ți-am pregătit și eu câteva pe care să le citești alături de copilașul tău cu entuziasm. 

Top 4 povesti despre Craciun

1. Povestea bradului de Craciun, de Lucy Wheelock

A fost odată ca niciodată un grup de doi mici copilași, ca doi îngerași, ce s-au pitit împreună în jurul focului ca să se încălzească. 

“Knock, knock!” se aude deodată. Copiii au auzit bătaia din ușă și s-au îndreptat încolo să vadă cine poate fi în pragul ușii la o oră atât de târzie. Deschid ușa, curioși, și ce să vezi - un alt copil, micuț și timorat, cu hainele subțiri și asuprit de întunericul și frigul iernii, stătea pitit pe prispa casei. 

“- Va rog, ma primiti si pe mine sa ma incalzesc alaturi de voi?”

“- Bineînțeles!” spun copiii. 

Astfel, cei doi copii l-au invitat inauntru pe cel de-al treilea. S-au încălzit împreună lângă focul patrunzător și cei doi i-au dat copilului locul lor în pat, pentru ca el să poată dormi în sfârșit în largul lui, la căldură. Cei doi copii au rămas să doarmă în preajma focului și a patului, pe o mică bancuță inconfortabilă. 

Dimineața a bătut la ușă cât au clipit din degete. Iar dimineața acelei zile a fost cu totul și cu totul specială. Patrundeau în casă sunete melodioase, cântece frumoase, pe care copiii nu le-au mai auzit niciodată și care îi umpleau de duioșie.

Au mers de îndată să deschidă ușa și când de colo, de unde crezi că venea muzica? Casa era înprejmuită de copii care cântau la harpe aurite, în cor.

Micul străin care dormise peste noapte în căsuța celor doi se trezise și el.

Era îmbrăcată într-o mantie strălucitoare, ca și cum o minune s-ar fi coborât peste ea. Corpul îi era mai cald ca niciodată și inima mai plină de gingașie. 

Cei doi copii au înmărmurit, iar micul străin le-a spus să nu le fie teamă, căci el este copilul Iisus și nu caută decât să aducă liniștea și pacea la toți copiii din Univers.

Drept răsplată, Iisus a luat o crenguță din bradul așezat în dreapta ușii casei lor, pe care a înfipt-o în pământ și a făurit-o ca să le dea rod bogat până la adânci bătrâneți. Apoi a disparut in neant.

La puțin timp după această întâmplare, copacul a crescut și încă mai crește pe zi ce trece. Copacul le-a dat rod celor doi copii în fiecare an, fructe aurite care i-au ajutat pe cei doi copii să-și aducă bunăstarea în viața de copii, dar și cea de oameni mari.

2. Povestea celor 3 magi

Într-o zi cu soare, cei trei magi au plecat în căutarea Printului cel sfânt. Noaptea mergeau pe drum, călăuziți de lumina unei stele neobișnuite, iar ziua se odihneau. Carau cu dânii peste dealuri și văi trei cufere cu aur, bogăția ce aveau s-o dăruiască Printului la întrevederea cu acesta. 

Poposind adesea din loc în loc, s-au întâlnit cu oamenii ce i-au mai călăuzit pe alocuri. Au ajuns și în regatul lui Irod, un rege lacom căruia nu-i surâdea ideea unui nou rege de care îi era teamă. Acesta le-a ordonat celor trei magi sa-l caute si sa-i dea de veste 

Licarirea stelei calauzatoare s-a oprit deasupra orasului Betleem, locul in care de alte au ajuns si cei trei magi. Odată ce steaua și-a pierdut din farmecul luminii fermecate, cei trei știau că Iisus a venit pe lume. 

Intrând pe porțile Betleemului și colindând aleea, la un moment dat au zărit o căsuță sumbră și retrasă, dar grajdul casei era acaparat de o lumină extrem de puternică.

Era lumina divinității pe care nașterea lui Iisus a adus-o pe lume, fiul lui Dumnezeu cel iubit peste mari și țări, înconjurat în primele lui clipe de viață de mama lui Maria, de tatăl lui, de animale și de marea de paie din ieșlea în care s-a născut. 

Cei trei magi au lăsat darurile la picioarele Mariei, dar aurul nu era aurul pe care-l cunoaște cu toții, un metal scump și prețios folosit astăzi la bijuterii.

Aurului din cufere era reprezentat de tamaia care avea sa creeze puternica legatura dintre Dumnezeu si fii lui, si mirul care se folosea pe atunci la inmormantari.

Magii sărbătoreau nașterea lui Iisus în acest mod, iar prin misiunea divină aveau să prezică și moartea, urmată de învierea și domnierea pe veci a acestuia pe întregul Pământ.

După ce au daruit cuferele Mariei, magii s-au reîntors de unde au plecat, urmând un alt drum pentru a se feri de raul Irod. 

3. Povestea ingerasului din bradul de Craciun

Inca din cele mai vechi vremuri, de prin vremea cand si noi eram in grija berzelor si mai apoi in pantecul mamei sau chiar cu mult inainte, Mos Craciun avea traditia de a lua casele in lung si in lat la cutreierat pentru a le duce cadouri copiilor cuminti din intreaga lume.

La un moment dat, întâmplarea face ca anul să nu fie deloc obișnuit, cum nu e nici acest an acum, de altfel. Elfii se îmbolnăviră mai tare ca niciodată. Vai, ce nenorocire!

Mosul era foc de supărare, căci fără ajutoarele lui era pierdut. Cadourile nu ar fi fost gata la timp cu elfi slăbiți, fără puterea aceea magică care îi ajuta să deschidă toate scrisorile de Crăciun și să împacheteze cadourile mult dorite de către copii.

Colac peste pupaza, mama doamnei Crăciun și-a anunțat și ea vizita. Pe langa faptul ca Mosul era trist ca timpul era limitat si elfii erau bolnavi, acum trebuia sa se mai ocupe sa fie si ospitalier pentru a lui soacra.

Nici renii nu erau într-o formă foarte grozavă. Cu tot entuziasmul din lume și spiritul optimist, acesta a încercat să-și pregătească sania, să înhame renii, să încarce cadourile și să le ducă la copii. Dar funiile s-au rupt, renii erau răciți, iar cadourile s-au împrăștiat toate pe jos.

Mosului îi venea să plângă de supărare când, deodată, a auzit soneria porții. Inima ii era cat un purice, de teama ca va primi o alta veste proasta. Dar ce sa vezi? 

Un inger de lumină i-a adus cadou un brad, cel mai frumos brad de Crăciun , care avea să-i aducă mosului mai multă bunăstare și încredere în forțele proprii. 

Moșul a luat bradul, l-a dus în atelier și l-a împodobit, iar în vârf i-au pus un înger drept mulțumire îngerului care a salvat Crăciunul tuturor copiilor.

Deodată, renii și-au revenit; elfi lucrau la capacitate maximă, iar doamna Crăciun l-a încurajat pe Moș să pornească de îndată să ducă cadourile la copii, luându-și atribuția de a se ocupa de întâmpinarea mamei sale. 

Și din nou, Mosul a pornit la drum și a împărțit cadouri pe cinste tuturor copiilor, lucrul pentru care el era atât de apreciat și iubit. 

Povestea a făcut ocolul lumii și în zilele noastre, astfel că majoritatea familiilor obișnuiesc astăzi să adauge un înger în vârful acelor brazi de Crăciun pe care îi împodobesc, despre care se spune că le aduc bunătate, fericire și un prieten care veghează asupra tuturor. 

4. Povestea bradului de Craciun

Pădurea e fantastică pe tot parcursul anului, dar la venirea sezonului rece, pădurea se întristează că-și pierde tot mai des din prieteni, din frunzele care le protejează trupul. 

La un moment dat, o pasare n-a mai putut să zboare din cauza unui incident care i-a rupt aripa. Așa că a rămas în inima pădurii peste care s-a așternut o iarnă crudă și rece.

De frig a încercat să roage un stejar s-o adăpostească sub frunzele sale, însă acesta a gonit-o de teamă că-l va lăsa fără roade. 

Trista, pasărea a încercat să se adăpostească și sub crengile unui ulm. Însă nici acesta nu a fost prietenos cu pasărea pe care a refuzat-o, de asemenea, de teamă că îi va rupe frunzele. 

Frigul se intetea asa ca pasarea s-a agatat de o farama de speranta si de incercarea de a se adaposti intr-un tufis. Dar nici tufișul n-a vrut s-o primească, de teamă că avea să-i murdărească frunzele. 

Ajunsa la capătul puterilor, pasărea s-a pitit în zăpadă, știind că va urma sfârșitul dureros al zilelor sale. Dar în zare, un bradut prietenos îi făcuse semn să se retragă sub crengile acestuia.

Cu greu, pasarea zgribulita s-a tarait pana la brad, unde s-a asezat bucuroasa sub crengile sale. 

În sfânta seară a primei zile de Crăciun, vremea se schimbase brusc și nu în bine. Frigul era mai nemilos ca niciodată.

Toți brazii au fost dezgoliti de hainele lor, de frunzele care le țineau de cald, care-I păstrau în formă, bogați și frumoși, cu excepția bradului care s-a luptat din răsputeri să-și protejeze noua micuță prietenă.

Voia s-o ajute să treacă peste vremea cea grea și să-i țină de cald pentru a se reface și a porni la drum atunci când vremea avea să fie mai bună. 

În cele din urmă, vuietul s-a oprit, iar bradul a reușit să-și ducă la bun sfârșit misiunea de a-și proteja prietena.

Doamne-Doamne, a văzut curajul și bunătatea de care a dat dovadă bradul și, în semn de răsplată, l-a fermecat cu crengi puternice și cu frunze pretutindeni verzi. 

Povestea a ajuns și la oameni, care astăzi îl consideră semnul bogăției, emblema Crăciunului, înfăptuitorul bunătății și al bucuriei.

Iar în zilele noastre, după cum bine știm cu toții, bradul de Crăciun nu lipsește din casele noastre, dar nici voia bună pe care o presăram în jurul său cu zeci de colinde care readuc la viață an de an spiritul sărbătorilor de iarnă.

Cum transformi cititul poveștilor într-o tradiție de Crăciun

Poți alege o seară în care întreaga familie se adună în jurul bradului împodobit, cu luminile aprinse și colindele în surdină. O cană de ciocolată caldă, câteva fursecuri și o poveste citită cu voce tare sunt suficiente pentru a crea o atmosferă pe care cei mici o vor asocia mereu cu sărbătorile de iarnă.

Astfel, poveștile de Crăciun nu rămân doar simple lecturi pentru copii, ci devin o experiență. Devin parte din atmosfera sărbătorilor, la fel ca împodobirea bradului, colindele sau cadourile așezate sub crengile lui.